The Motans – Înainte Să Ne Fi Născut

Înainte să ne fi născut, te-am rugat pe tine să-mi alegi culoarea ochilor
Dar sufletele noastre erau tinere și nu căzuseră niciodată pe pământ
Tot ce-am văzut până atunci era cerul așa că mi-ai ales albastrul.

Strofa I

Gânduri lăsate prin vânt, ca scrisorile în sticlă duse de val
Bătut de timp și cu inima frântă, încă aștept să ajung în mal
Ai așteptat să-ți spun ce simt, dar veșnicia n-are timp
Așa că am ales să te iubesc ca un simplu muritor de rând

REFREN

Am crezut că voi muri de sete, așteptându-mi sufletul pereche
Dar noi ne-am promis că ne vom revedea, demult
Înainte să ne fi născut
Poate, poate, apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate (văzut de la spate)
Poate, poate, într-o altă viață ne vom regăsi și vom învață să fim fericiți… admirând câte două răsărituri pe zi.

Strofa II

Printre miliarde de lumini și oameni, știu că ai să-mi ieși acum în cale
Știu că ne vom regăsi odată, doar sufletul o limbă are
Caut în viața mea un rost, în ochii tăi un adăpost
Pierdut în amintiri în care încă nu am fost.

REFREN

Am crezut că voi muri de sete, așteptându-mi sufletul pereche
Dar noi ne-am promis că ne vom revedea, demult
Înainte să ne fi născut
Poate, poate, apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate (văzut de la spate)
Poate, poate, într-o altă viață ne vom regăsi și vom învață să fim fericiți… admirând câte două răsărituri pe zi

Poate, poate, apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate (văzut de la spate)
Poate, poate, într-o altă viață ne vom regăsi și vom învăța să fim fericiți… admirând câte două răsărituri pe zi…

You may also like ...

0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *